investitiile natiunii

Capriana, unica localitate din raionul Straseni care nu are o gradinita : http://jurnaltv.md/#20-de-ani-fara-gradini-a-286267. Zeci de copii sunt nevoiti sa stea acasa, pentru ca tara/localitatea in care traiesc nu le poate oferi conditiile necesare de a frecventa o institutie prescolara, unde sa acumuleze un bagaj de cunostinte si sa isi dezvolte abilitati de baza care le-ar asigura, eventual, un start reusit in viata. Se stie bine ca reusita scolara a copiilor care au mers la gradinita este mai buna decat a celor care nu au avut aceasta sansa. Nemaivorbind de zecile de mame care sunt nevoite sa stea acasa, pentru a ingriji copiii, astfel fiind in incapacitate de a se angaja, a-si dezvolta cariera, a deveni mai independente, a contribui la imbunatatirea nivelului de trai al familiei... 5 mil de lei lipsesc pentru a oferi sansa copiilor si familiilor din Capriana sa isi 'construiasca' o viata mai buna. Pe de alta parte, milioane au fost identificate si investite in renovarea complexului monahal din Capriana. Pentru a crea un colt de rai, accesibil (si aducator de venit) doar unora, langa un sat inecat in nevoi. Cine are de castigat din toate acestea? Atata timp cat oamenii din aceasta tara vor identifica ca prioritati colectarea si investirea fondurilor in tot felul de lucruri, dar mai putin in copii, in potentialul uman, vom ajunge si peste inca 20 de ani sa ne plangem de mila ca suntem o natiune prapadita, cu oameni multi, dar prosti, o natiune batuta de soarta. Cand de fapt noi ne decidem soarta prin alegerile pe care le facem... Trist.

singur
zbor prin infinit
oare s-a sfarsit?
ma intreaba

gandul
langa tine e
si imi spune ca
tu esti bine

viata
o traim asa
nu ma intreba
de ce oare?

singuri
vom ramane noi
inghetati si goi
si ne doare

iarasi
zbor prin infinit
stiu ca s-a sfarsit
dorul moare

in the sun

timp

24 ore in zi, dar cate din ele pt mine? 9 ore pt somn, 1 ora esti somnoros pana si dupa somn, 9 ore pt servici, 1 ora in transport public, 2 ore stai la masa sau mananci in fuga... TV si internet... cat ramane pentru a-l dedica doar mie? 5 minute pentru a medita si a posta.

alegeri pentru un oras curat

5 iunie, ziua alegerilor locale. ziua cand alelgem primarul de Chisinau si consiliul local care va decide soarta capitalei tarii in urmatorii ani. suntem obisnuiti sa facem din ziua alegerilor o zi de sarbatoare. desi nu se mai aude muzica incepand cu 7 dimineata (ce bine este, ca nu ma trezeam cu chef de vot fiind trezit duminica de muzicuta de la gradinita din spatele casei) si nu mai poti cumpara niste copturi sau placinte in apropierea sectiei de votare, intentia de conferi o valoare aparte acestei zile este inca prezenta.

in ziua alegerilor totul trebuie sa fie frumos. probabil asta este motivul pentru care tomberoanele de gunoi au fost 'ascunse'. in ziua alegerilor gunoi nu exista. se vrea un oras curat, in ziua alegerilor. dar imi este greu sa inteleg actiunea de a ridica si ascunde tomberoanele de gunoi. actiunuea logica ar fi sa ai grija ca acestea sunt amplasate la locul lor obisnuit (sa nu lasi oamenii sa umble cu gunoiul prin tot cartierul si tot sa nu gaseasca unde sa il lase) si gunoiul este evacuat la timp. asa insa, tine gunoiul acasa sau arunca-l unde nimeresti. caci unde i-ar fi locul nu ai nicidecum cum sa il lasi. inca o zi de prefacatorie. o zi curata afara (sau cel putin in imediata apropiere a sectiilor de votare), si cu 'aroma' de gunoi in casele alegatorilor.

aripi umede. incerci sa le scuturi, dar sunt prea tare imbibate cu apa realitatii ca sa iti poti lua zborul. incerci sa diluezi apa cu alcool, sa vezi daca acesta poate usca penele ude. dar acestea raman la fel de umede. stai lipit pamantului, desi privirea iti este indreptata undeva departe, spre infinitul orizilntului, unde curcubeul isi are inceputul, iar gandul sfarsitul.

esti legat de pamant. de acest negru intunecat care te inghite in fiecare zi tot mai mult.

un fum... un fum te poate ridica? da. primul o face. celelalte insa sunt seci. nu mai au aceiasi putere. te ridici undeva inre cer si pamant, dar totusi mai aproape de cel din urma. se pare ca urmeaza sa mai stai aici o vreme.

Claxonul - mijloc de exprimare!

e straniu cum 'asociatia soferilor' din RM inca nu a venit cu o initiativa de amendament pt Regulamentul circulatiei rutiere, la aspectul ce tine de claxonare. claxonul, in tara mea, a devenit mai mult decat un mijloc de avertizare a participantilor la trafic, pentru a preveni un accident. este o forma de comunicare intre oamenii care au acces la un claxon si ceilalti.

du-te'n .... ...!; la o parte, ...!; misca-ti fundu' intr-o parte! si altele in aceiasi cheie (de indemn la actiune! :D) cred ca sunt cele mai raspandite si cel mai indragite de soferii din MD.

altele sunt insa ceva mai pozitive, si ar tine locul saluturilor: O, noroc, Jora! tat normal?! sau Noroc, fetita! vezi ce masina am eu?! (ca doar asta pot arata)


claxonul mai poate inlocui si calificativele pe care le utilizam oricum, dar care nu ies (uneori) din spatiul mijlocului de transport - Mare idiot!!!! Toromacule! si altele, ajustate pentru ambele sexe...

cine spune ca poporul acesta nu este creativ? sa iasa in strada sa se convinga. si sa invete 'melodia claxonului' moldav.

Hai, Moldova, la scuipat seminte!

le sugerez reporterilor (dar si promotorilor Hai, Moldova!) sa mearga in weekend in parcuri sa vada cum se pastreaza ceea ce s-a obtinut printr-un exercitiu in masa de salubrizare a parcurilor, lacurilor si rauletilor. o minune nu alta.

mijlociu sau mare (ca aia micuti nu prea au aceste deprinderi dezvoltate), tanar sau mai batranel, barbat sau femeie, separat sau in grupuri mici, dar se pare bine organizate, se scuipa seminte la greu! ai putea zice ca sunt antrenamente pentru un campionat national de scuipare a semintelor. iar indicatorii de performanta ar fi cat mai mult, si cat mai departe! si ce romantic e sa vezi cupluri iesite la plimbare scuipand in pereche! mai mare dragul sa te uiti la ei!

interesant, cat o sa tine curatenia obtinuta daca nu se lucreaza la atitudinea si comportamentele oamenilor... (in special ca vine vremea frigaruilor in parcuri si paduri)

trist.

Moldova - casa de nebuni

raman uimit de tendinta omului de a generaliza si de a prezinta anumite evenimente/fapte atat de superficial. am ramas stupefiat de titlul utilizat ieri de JurnalTv in timp ce prezenta deschiderea Centrului de Sanatate Mintala - Mai multi moldoveni nebuni! (http://jurnaltv.md/#mai-multi-moldoveni-nebuni-245478) un titlu foarte inocent. si extrem de incurajator.

se stie prea bine ca in RM ideea de a merge si a discuta cu un psiholog nu este atat de acceptata. nu avem o traditie/practica in acest sens, la care se mai adauga si frica de a merge la un psiholog pentru a nu fi catalogat drept... nebun! nu toti reusesc sa faca diferenta dintre psiholog si psihiatru, iar asta afecteaza si comportamentul persoanelor, uneori in detrimentul sanatatii mintale ale acestora.

si la astea se mai adauga si reportajul JurnalTv, care in loc sa aiba un mesaj daca nu de incurajare, cel putin unul neutru, alege un titlu stigmatizant, as spune eu. titlul moldoveni nebuni + stire despre centru de sanatate mintala => omul care se adreseaza unui centru de sanatate mintala este nebun.

in loc sa stimulam comportamentul omului de a cere asistenta unui profesionist, stigmatizam si ii inhibam acest comportament. nu renunt la ideea ca mass media, pe langa tendinta sa de a prezinta 'subiecte (cu titluri) socante,' are si o responsabilitate morala de a contribui si la educarea populatiei, la diminuarea/provocarea stereotipurilor si promovarea tolerantei. daca ar avea astfel de viziuni mai multi reprezentanti media, probabil ca am trai intr-un mediu mult mai prietenos si mai sigur. pentru noi toti.

sanatate!

limbaj, comunicare si cunoastere

am avut o relevatie acum cateva luni, cand discutam cu parintii mei, ca o schimbare in limbajul cotidian al generatiei mele a dus si la o schimbare in cunoastere. cunoasterea varstei persoanelor care ne inconjoara. stiam de ani de zile ca parintii mei si rudele mai invarsta, pana si bunicile mele, cunosteau mai bine decat mine varsta rudelor si a cunostintelor noastre. Mai bine decat mine, persoana tanara cu o memorie proaspata, cu o minte capabila sa absoarba necontenit informatii noi. este adevarat si faptul ca avem o memorie mult mai selectiva stazi, cand din multitudinea informatiilor care ne bombardeaza trebuie sa selectam, sa alegem ceea ce este important si util pentru noi. si avem tot felul de chestii unde ne putem nota pentru a nu ne supra-incarca creierasul. totusi...

eu, si cei din generatia mea, cel putin cei care ma inconjoara, tindem sa intrebam oamenii ce varsta au referindu-ne la anii impliniti la momentul intrabarii. buneii si paritnii mei intrebau insa din ce an este persoana! simplu. acelasi scop - de a afla varsta persoanei, dar strategii diferite utilizate! eu intreb direct care e varsta, buneii mei intreabau din ce an este persoana. cativa ani mai tarziu, cand vreau sa imi dau seama ce varsta are o anumita persoana, incerc sa imi aduc aminte cati ani in urma avea sa zicem 23, atunci cand o intrebasem despre anii de viata. foarte dificil as zice eu, daca au trecut 4-7 ani sau mai mult... sunt nevoit sa imi aduc aminte de elemente care mi-ar sugera anul exact cand am aflat despre varsta persoanei date, ca sa fac exercitiile de matematica si sa stiu ce varsta are acum. mai simplu ar fi probabil sa intreb de cineva care stie sigur! :) pentru cei mai in varsta insa este mult mai simplu. faci diferenta dintre anul in care esti cu anul nasterii si... voila! 

o simpla schimbare in felul in care adresez intrebarile pentru a afla varsta persoanei s-a adeverit a fi in defavoarea mea. mi-e greu sa afirm ca stiu cu certitudine varsta la macar un sfert din persoanele cu care comunic, desi ii intrebasem sau auzisem la un anumit moment dat ce varsta aveau. mai degraba incerc sa fac slalom printre elemnete care m-ar duce in directia dezirabila (cand a absolvit liceul sau facultatea; cu cine a invatat in clasa etc.). uite asa.

e atat de greu sa scoti gandurile din cap atunci cand esti obosit. cand te simti lipsit de energie si tot ce vrei sa faci este sa fugi sus pe un varf de munte, sau departe pe o insula nepopulata... unde sa iti poti aduna in liniste fiecare gand si sa il lasi sa iasa fara a fi cenzurat. de nu ar fi si vizele astea...

reporter in direct

mama cu inima de piatra! asa a fost etichetata aseara la stirile jurnaltv fata de 16 ani care a nascut si a incercat sa scape de prunc. simplu de tot. fara dubii, fara ezitari, fara emotii. fara a examina cum a ajuns fata, copil si ea fiind, sa procedeze in acest fel, si fara a constientiza potentialele consecinte ale unui astfel de mesaj.

suntem buni in a critica pe altii, in a judeca, fara a intra prea mult in detalii si fara a ne intreba despre consecinte asupra persoanei 'judecate', asupra celor din anturajul acesteia sau asupra societatii in general. caci e usor. nu necesita prea mare efort si nu solicita mult timp. or, consecintele unor asftel de comportamente pot fi devastatoare, cu atat mai mult daca lucrul dat se intampla la TV.

inteleg ca audienta este importanta, dar scuza oare scopul mijloacele? pentru nimeni nu a fost important sa afle cum a ajuns fata respectiva in situatia data, de ce a tinut sa ascunda sarcina de la rude si colegi, de ce a riscat cu viata proprie nascand de una singura intr-un WC, si de ce a incercat sa scape de prunc... pentru mine este clar ca asta ar face o persoana speriata, infricata, disperata, dar, se pare, nu toti vad aceiasi perspectiva.

nimeni nu se intreaba de ce scoala nu a inzestrat acest copil, si multi altii, cu cunostinte si deprinderi adecvate pentru a preveni o sarcina timpurie; de ce copiii nu au relatii deschise si de incredere cu parintii; de ce fetei i-a fost frica sa discute cu parintii din lispa sigurantei ca acestia o vor intelege si sustine; de ce parintii nu stiu cum sa discute chestii legate de sexualitate cu copiii lor; de ce fata nu a cerut ajutor rudelor si prietenilor din frica de a fi judecata si condamnata; de ce nu a decis sa pastreze copilul si sa isi continue linistita studiile, sa mearga in comunitatea ei fara frica de a fi blamata de rude si vecini.

ce facem noi prin intermediul unor astfel de stiri, este sa consolidam si mai mult intoleranta, sa intarim o atitudine negativa fata de aceasta copila si la scoala, si acasa, astfel incat sa fie respinsa de toti si sa isi invete lectia. ca doar asta vrem, nu?! vad media ca un mijloc nu doar de a informa, dar si de a educa populatia, prin deschiderea unor noi orizonturi, prin cultivarea tolerantei si aprecierea diversitatii. de ce oare unele media nu se vad asa?!

jurnaltv solicita telespectatorilor sa fie reporteri in direct, si sa le expedieze inregistrari video si imagini care ar putea fi o stire. in cazul dat, fac trimitere la link... http://jurnaltv.md/#a-incercat-sa-si-omoare-pruncul-206369

eu zic!

eu zic ca oamenii sunt neputinciosi, inculti, naivi si nu isi pot decide singuri soarta. ei nu stiu ce e bine pentru ei si copii lor, chiar daca cred asta, si eu, si noi cu totii, trebuie sa le spunem ce si cum. zic sa interzicem nu numai cartile de educatie sexuala, destinate parintilor, sa invete si ei cum sa raspunda la intrebarile acestora care incep sa apara pe la 3 anisori (va mai aduceti si voi aminte, din copilaria voastra, cand va era interesant sa stiti de unde ati aparut, sau ce are marioara sau ionel in chilotei. si vi se spunea ca v-a adus barza. straniu: pe mine barza, da copilul vecunului a fost nascut!), dar si multe alte chestii care pot dauna vietii si sanatatii acestei populatii deosebite. caci oamenii nostri sunt sunt capabili sa ia decizii in mod independent. nu au de unde sarmanii, si de ce sa ii lasam prada zilei de maine?! trebuie sa le spunem azi ce si cum sa faca, si cel mai important ce sa nu faca.


zic sa scoatem de pe posturile TV emisiunile care vorbesc/povestesc despre diferite carti. caci supra-incarcam creierasii oamenilor, si cum sarmanii vor trai ei dupa asta? cum sa mai munceasca linistiti si sa produce pentru aceasta tara daca incep sa isi puna prea multe intrebari?! sa le dam cat mai multe dansuri pentru tine, si 'sapuniere' si 'boievice'. asta le va cultiva sensibilitatea la slogane populiste, dar si duritatea deopotriva.


zic sa scoatem din circulatie cutitele adevarate. sa lasam doar astea din plastic, dar si ele tocite bine. caci daca isi taie cineva din greseala un degetel, sau chiar mai rau atenteaza la viata cuiva?! sunt extrem de periculoase, si copiii, crescand zi de zi cu cutite in casa, si-ar putea dezvolta dexteritatea in manuirea acestora si ar putea creste niste adevarati criminali. [interesant, cum vor taia oamenii porcii de craciun cu cutite din plastic?!... ei, asta e o alta problema. cred ca un cutit se poate de pastrat la guvern, si functionarul sa isi faca un plan national de actiuni si sa mearga pe la case si sa ajute la sacrificarea controlata a animalelor]

zic sa interzicem chibriturile si brichetele! ne ardem tara! sa eliminam sarea si zaharul din magazine, caci pot dauna grav sanatatii daca sunt utilizate in exces. si oamenii nostri doar nu stiu limita. trebuiesc ajutati sa o gaseasca! zic sa interzicem ziarele. e taiere aiurea de copaci, si oricum, in afara de ultima pagina, nu prea sunt interesante pentru oamenii nostri.

zic sa interzicem si sexul (tifu, ce a iesim din acest capucean). sa ne inmultim prin intermediul unui duh. ca doar au mai fost precedente din astea, si stim ca este posibil!

voi ce ziceti?

sarbatorile de iarna

se apropie sarbatorile de iarna. probabil una dintre cele mai frumoase si magice perioade ale anului. si copii, si adulti, cu totii suntem in asteptarea unor minuni... unii asteapta sa sa primeasca cadoul mult ravnit, altii sa-si revada parintii, rudele sau iubitii, altii sa isi ia mult asteptata vacanta.

sunt si din astia, probabil, pentru care aceste zile de iarna sunt si cele mai deranjante. pentru cei singuri, fara iubit sau iubita alaturi, fara sot /sotie, pentru cei departe de familie, pentru cei cu prieteni putini cu care ar putea sa petreaca aceste zile de sarbatoare la sfarsit/inceput de an. cat de greu trebuie sa iti fie sa te trezesti in ajun de sarbatori singur cuc. cand din frageda copilarie, pentru cei mai multi din noi, aceste zile erau cele mai asteptate, cele mai dorite.

era momentul cand toata familia se aduna sa impodobeasca bradul, se pregateau bucate speciale, iti primeai cadoul de craciun/an nou si dulciurile, citricile mult asteptate. suntem obisnuiti de-a lungul anilor cu povestea sarbatorilor de iarna, sa fim alaturi persoanele dragi, cu prietenii, langa parintii care ne mangaie si ne re-povestesc atat de placutele aminitiri din copilaria lor, dar si a noastra. este perioada cand ne simtim bine, ca intr-o poveste, cand nu ne este frica sa ne dezarmam si sa devenim neputinciosi. caci suntem aproape de cei pe care ii iubim si langa care ne simtim bine si in siguranta. se creaza o dependenta care ne controleaza atat de mult, incat daca avem un an cand suntem departe de toate astea, ne simtit atat de aiurea, parasiti, neputinciosi, uitati... ce facem in aceasta situatie?! ce facem oare cu si de aceste sarbatori de iarna mult ravnite? ce fac aceste perioade din noi si din viata noastra? ce mai ramane oare din farmecul sarbatorilor de iarna?

suspans

e o zi inerta. nimic nu misca (nu ma refer aici la menajeria din viata politica a tarii noastre, unde 'actorii-cheie' sunt atat de plini de sine ca se misca cu atata aroganta eleganta ca serialele mexicane ar avea multe de invatat de la ei). natura a decis sa isi ia azi liber. vantul nu se mai oboseste sa miste crengile copacilor. totul e nemiscat.

miscarea este viata. astazi nu am avut chef sa fiu viu. astazi nu am avut chef sa ma ridic din pat. nu am avut chef sa misc nici o parte a corpului meu mai mult decat este strict necesar (sa nu intram in detalii). am avut chef sa fiu asemenea copacului din fata casei mele care si-a luat astazi o pauza sa mediteze, sa se odihneasca, sa ramana somnoros si pe timp de zi.

interesant: cati indivizi din specia umana au observat  astazi suspansul de afara?! sau ne-am obisnuit sa observam lucrurile din jurul nostru doar atunci cand ne afecteaza direct, si de obicei in sens negativ - ne ploua in cap, sau in gat, daca nu avem din asta, vantul ne rupe umbrelele sau ne zburleste coafura de 50-650 lei, ne cade o creanga peste masina lustruita si lasa o zgaraitura... cat de selectiva ne este atentia totusi... dar despre asta alta data.

arta si amatorii

de ceva ani am o idee de a crea un asa numit 'club de arta'. nimic nou. dar si nimic existent la moment, sau cel putin despre care sa stiu eu. un spatiu in care libertatea si creativitatea sa fie rege si regina. un spatiu unde cei prezenti sa se simta liberi sa discute despre cartile citite, sa recite poeziiile visate, sa interpreteze piesele nascute cu atata truda, sa se contopeasca cu dansul negandit venit de undeva din interior...

ce bine s-ar potrivi pentru asa ceva spatiul din aceste imagini video (vezi mai jos). pana atunci insa, vom cauta alternative. salonul de acasa va fi suficient de incapator pentru un grup micut care sa inceapa transpunerea acestor vise in realitate. cand avem prima intalnire?!

decembre

miercuri. prima zi de iarna. prima zi a primei luni de iarna. prima zi a ultimei luni din an. zapada a asteptat aceasta zi. sa ne lumineze ochii si sufletele. sa imbodobeasca pomul de craciun cu plapuma sa alba. sa nu inghete jucariile si luminitele de pe el.

vreau o iarna alba. o iarna luminoasa. una care sa te idemne sa te bucuri de vinul proaspat fiert cu aroma de scortisoara sau portocala, de cartea de pe noptiera care a ramas necitita, de prietenii pe care nu i-ai vazut de tocmai cateva ore sau zile (e o problema ce urmeaza a fi rezolvata cat de curand posibil).

vreau o iarna deosebita, asa cum este in fiecare an, dar pe care nu reusesc sa o cunosc.
o iarna fara singuratate...

singur, fara incetare

hoinaresc prin infinit

ursa mica pare mare

soarele... atat de mic

luna pare fara viata

glasul tau il pierd in vant

ochii tai fierbinti ma-ngheata

ma topeste al tau gand

lipsa ta ma-nnebuneste

imi doresc al tau sarut

dimineata ma gaseste

fara tine... singur sunt

eu nu strivesc corola de minuni a lumii

am fost intrebat aseara daca prin tendinta mea de a cunoaste si a explica lucrurile nu distrug misterele din aceasta lume. a fost o intrebare neasteptata (pentru cineva care are bagheta lui HP acasa :)), dar probabil asta imi este imaginea - cineva care cauta explicatii, legaturi cauzale dintre lucruri, cineva care vrea sa vada, simta, sa guste din necunoscut. adevarat. sunt atras de necunoscut. acesta sperie dar si inspira! si vreau sa ma pot apropia cat mai mult de necunoscut, de mister. cred in mistere. sunt o multime. sunt peste tot in jurul nostru, doar ca noi nu le vedem fiind ocupati cu alte prostii de rutina. dar cred si faptul ca aceasta cunoastere a mea nu vine sa distruga misterul. conteaza abordarea pe care o are cel care cauta raspunsuri la intrebari. vrei sa elimini/distrugi misterul, sau vrei sa il intelegi mai bine. ai o atitudine agresiva in cunoastere, sau una pozitiva, rabdatoare si intelegatoare. ai o viziune ingusta sau iti lasi mintea deschisa si alerta la ce e nou.

cat de banal ar suna, fiecare lucru este un mister, daca vrei sa vezi misterul din acest lucru. punctul de plecare este intentia. sa vrei sa vezi dincolo de ce se vede. sa te opresti asupra lucrului. sa iti oferi timp sa il cunosti mai bine. dar sa fii consitent de faptul ca niciodata nu il vei putea cunoaste pana la capat. este la fel cu marul pe care il ai pe masa in fata ta. stii ca este mar, ii vezi culoarea, ii poti aprecia marimea, insa nu vezi ce este de partea cealalta a marului. mergi sa vezi ce este de partea cealalta, dar acum nu mai stii ce se intampla cu el in partea pe care crezi ca o cunosti deja. dar stim noi ce este inauntrul lui?! sau credem ca stim?!

nu cred ca vreau sa cunosc pentru a distruge misterul. vreau sa cunosc pentru a musca din mister, pentru a-l intelege, pentru a sti ca pot descoperi oricand elemente noi ale 'obiectului' examinat, caci nu am reusit niciodata sa il cunosc pana la capat. gandirea deschisa si acceptarea faptului ca oricand poti afla ceva nou pastreaza misterul 'lucrurilor examinate', chiar daca cineva ar putea afirma ca deja cunosti suficient de multe despre acestea. exemplul maestrilor de arte martiale este extrem de relevant in acest sens. chiar daca practica si exerseaza aceleasi exercitii ani,zeci de ani la rand, zi de zi, de cateva ori pe zi, de fiecare data acestia descopera aspecte noi, pe care nu le-au experimentat si nu le-au observat/inteles pana atunci, si efortul de perfectionare este unul continuu. nu cunosc pentru a distruge misterul, ci pentru a-l intelege.

geniu

sunt un geniu. putini stiu asta. eu insa o stiu prea bine. am 'primit' deja cateva confirmari. confirmari venite pe neasteptate, neinvitate, necerute... venite noaptea, cand te astepti cel mai putin, cand constientul este dezarmat sa poata nega si sa poata activa la timp mecanismele de aparare. am visat. am visat repetat ca am creat o capodopera. versurile imi erau atat de vii in minte. inspiratia era atat de puternica incat imi simteam inima batand puternic in extaz. le citeam si reciteam. le cantam. erau perfecte! erau speciale! simple si atat de puternice. eram un geniu!

ceva imi spunea sa ma intind, dormind cum eram, sa iau o foaie de hartie si sa scriu totul. dar pe noptiera puteai gasi orice, numai nu o foaie de hartie si un creion cu care sa o poti murdari...

ochii s-au deschis, si cu cat mai multa lumina vedeau ochii, cu atat mai putine versuri imi ramaneau in minte. pana au disparut toate, la fel cum au venit. geniul a ramas in noapte. dormind.

versurile ma prefera dormind.

Miercuri

Miercuri este, în mod tradițional, a treia zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de marți și joi. [Wikipedia] Pentru acest blog, însă, Miercuri este ziua unu. Ziua creării. Ziua de naştere.

Să răsune muzica, dară!!!!