limbaj, comunicare si cunoastere

am avut o relevatie acum cateva luni, cand discutam cu parintii mei, ca o schimbare in limbajul cotidian al generatiei mele a dus si la o schimbare in cunoastere. cunoasterea varstei persoanelor care ne inconjoara. stiam de ani de zile ca parintii mei si rudele mai invarsta, pana si bunicile mele, cunosteau mai bine decat mine varsta rudelor si a cunostintelor noastre. Mai bine decat mine, persoana tanara cu o memorie proaspata, cu o minte capabila sa absoarba necontenit informatii noi. este adevarat si faptul ca avem o memorie mult mai selectiva stazi, cand din multitudinea informatiilor care ne bombardeaza trebuie sa selectam, sa alegem ceea ce este important si util pentru noi. si avem tot felul de chestii unde ne putem nota pentru a nu ne supra-incarca creierasul. totusi...

eu, si cei din generatia mea, cel putin cei care ma inconjoara, tindem sa intrebam oamenii ce varsta au referindu-ne la anii impliniti la momentul intrabarii. buneii si paritnii mei intrebau insa din ce an este persoana! simplu. acelasi scop - de a afla varsta persoanei, dar strategii diferite utilizate! eu intreb direct care e varsta, buneii mei intreabau din ce an este persoana. cativa ani mai tarziu, cand vreau sa imi dau seama ce varsta are o anumita persoana, incerc sa imi aduc aminte cati ani in urma avea sa zicem 23, atunci cand o intrebasem despre anii de viata. foarte dificil as zice eu, daca au trecut 4-7 ani sau mai mult... sunt nevoit sa imi aduc aminte de elemente care mi-ar sugera anul exact cand am aflat despre varsta persoanei date, ca sa fac exercitiile de matematica si sa stiu ce varsta are acum. mai simplu ar fi probabil sa intreb de cineva care stie sigur! :) pentru cei mai in varsta insa este mult mai simplu. faci diferenta dintre anul in care esti cu anul nasterii si... voila! 

o simpla schimbare in felul in care adresez intrebarile pentru a afla varsta persoanei s-a adeverit a fi in defavoarea mea. mi-e greu sa afirm ca stiu cu certitudine varsta la macar un sfert din persoanele cu care comunic, desi ii intrebasem sau auzisem la un anumit moment dat ce varsta aveau. mai degraba incerc sa fac slalom printre elemnete care m-ar duce in directia dezirabila (cand a absolvit liceul sau facultatea; cu cine a invatat in clasa etc.). uite asa.

e atat de greu sa scoti gandurile din cap atunci cand esti obosit. cand te simti lipsit de energie si tot ce vrei sa faci este sa fugi sus pe un varf de munte, sau departe pe o insula nepopulata... unde sa iti poti aduna in liniste fiecare gand si sa il lasi sa iasa fara a fi cenzurat. de nu ar fi si vizele astea...