sunt un geniu. putini stiu asta. eu insa o stiu prea bine. am 'primit' deja cateva confirmari. confirmari venite pe neasteptate, neinvitate, necerute... venite noaptea, cand te astepti cel mai putin, cand constientul este dezarmat sa poata nega si sa poata activa la timp mecanismele de aparare. am visat. am visat repetat ca am creat o capodopera. versurile imi erau atat de vii in minte. inspiratia era atat de puternica incat imi simteam inima batand puternic in extaz. le citeam si reciteam. le cantam. erau perfecte! erau speciale! simple si atat de puternice. eram un geniu!
ceva imi spunea sa ma intind, dormind cum eram, sa iau o foaie de hartie si sa scriu totul. dar pe noptiera puteai gasi orice, numai nu o foaie de hartie si un creion cu care sa o poti murdari...
ochii s-au deschis, si cu cat mai multa lumina vedeau ochii, cu atat mai putine versuri imi ramaneau in minte. pana au disparut toate, la fel cum au venit. geniul a ramas in noapte. dormind.
versurile ma prefera dormind.
de aceea hartia e tot timpul sub pat. cu tot cu pix :)
RăspundețiȘtergerecine dintre marii compozitori scriau numai asa?
nu mai stiu. dar la un moment dat s-a saturat si nu s-a mai trezit....astfel a disparut fara urma o simfonie care poate ca ar fi calmat multe suflete....
asa ca: foi si pix si lasa versurile sa curga :)
nu?