investitiile natiunii

Capriana, unica localitate din raionul Straseni care nu are o gradinita : http://jurnaltv.md/#20-de-ani-fara-gradini-a-286267. Zeci de copii sunt nevoiti sa stea acasa, pentru ca tara/localitatea in care traiesc nu le poate oferi conditiile necesare de a frecventa o institutie prescolara, unde sa acumuleze un bagaj de cunostinte si sa isi dezvolte abilitati de baza care le-ar asigura, eventual, un start reusit in viata. Se stie bine ca reusita scolara a copiilor care au mers la gradinita este mai buna decat a celor care nu au avut aceasta sansa. Nemaivorbind de zecile de mame care sunt nevoite sa stea acasa, pentru a ingriji copiii, astfel fiind in incapacitate de a se angaja, a-si dezvolta cariera, a deveni mai independente, a contribui la imbunatatirea nivelului de trai al familiei... 5 mil de lei lipsesc pentru a oferi sansa copiilor si familiilor din Capriana sa isi 'construiasca' o viata mai buna. Pe de alta parte, milioane au fost identificate si investite in renovarea complexului monahal din Capriana. Pentru a crea un colt de rai, accesibil (si aducator de venit) doar unora, langa un sat inecat in nevoi. Cine are de castigat din toate acestea? Atata timp cat oamenii din aceasta tara vor identifica ca prioritati colectarea si investirea fondurilor in tot felul de lucruri, dar mai putin in copii, in potentialul uman, vom ajunge si peste inca 20 de ani sa ne plangem de mila ca suntem o natiune prapadita, cu oameni multi, dar prosti, o natiune batuta de soarta. Cand de fapt noi ne decidem soarta prin alegerile pe care le facem... Trist.

singur
zbor prin infinit
oare s-a sfarsit?
ma intreaba

gandul
langa tine e
si imi spune ca
tu esti bine

viata
o traim asa
nu ma intreba
de ce oare?

singuri
vom ramane noi
inghetati si goi
si ne doare

iarasi
zbor prin infinit
stiu ca s-a sfarsit
dorul moare

in the sun

timp

24 ore in zi, dar cate din ele pt mine? 9 ore pt somn, 1 ora esti somnoros pana si dupa somn, 9 ore pt servici, 1 ora in transport public, 2 ore stai la masa sau mananci in fuga... TV si internet... cat ramane pentru a-l dedica doar mie? 5 minute pentru a medita si a posta.

alegeri pentru un oras curat

5 iunie, ziua alegerilor locale. ziua cand alelgem primarul de Chisinau si consiliul local care va decide soarta capitalei tarii in urmatorii ani. suntem obisnuiti sa facem din ziua alegerilor o zi de sarbatoare. desi nu se mai aude muzica incepand cu 7 dimineata (ce bine este, ca nu ma trezeam cu chef de vot fiind trezit duminica de muzicuta de la gradinita din spatele casei) si nu mai poti cumpara niste copturi sau placinte in apropierea sectiei de votare, intentia de conferi o valoare aparte acestei zile este inca prezenta.

in ziua alegerilor totul trebuie sa fie frumos. probabil asta este motivul pentru care tomberoanele de gunoi au fost 'ascunse'. in ziua alegerilor gunoi nu exista. se vrea un oras curat, in ziua alegerilor. dar imi este greu sa inteleg actiunea de a ridica si ascunde tomberoanele de gunoi. actiunuea logica ar fi sa ai grija ca acestea sunt amplasate la locul lor obisnuit (sa nu lasi oamenii sa umble cu gunoiul prin tot cartierul si tot sa nu gaseasca unde sa il lase) si gunoiul este evacuat la timp. asa insa, tine gunoiul acasa sau arunca-l unde nimeresti. caci unde i-ar fi locul nu ai nicidecum cum sa il lasi. inca o zi de prefacatorie. o zi curata afara (sau cel putin in imediata apropiere a sectiilor de votare), si cu 'aroma' de gunoi in casele alegatorilor.

aripi umede. incerci sa le scuturi, dar sunt prea tare imbibate cu apa realitatii ca sa iti poti lua zborul. incerci sa diluezi apa cu alcool, sa vezi daca acesta poate usca penele ude. dar acestea raman la fel de umede. stai lipit pamantului, desi privirea iti este indreptata undeva departe, spre infinitul orizilntului, unde curcubeul isi are inceputul, iar gandul sfarsitul.

esti legat de pamant. de acest negru intunecat care te inghite in fiecare zi tot mai mult.

un fum... un fum te poate ridica? da. primul o face. celelalte insa sunt seci. nu mai au aceiasi putere. te ridici undeva inre cer si pamant, dar totusi mai aproape de cel din urma. se pare ca urmeaza sa mai stai aici o vreme.

Claxonul - mijloc de exprimare!

e straniu cum 'asociatia soferilor' din RM inca nu a venit cu o initiativa de amendament pt Regulamentul circulatiei rutiere, la aspectul ce tine de claxonare. claxonul, in tara mea, a devenit mai mult decat un mijloc de avertizare a participantilor la trafic, pentru a preveni un accident. este o forma de comunicare intre oamenii care au acces la un claxon si ceilalti.

du-te'n .... ...!; la o parte, ...!; misca-ti fundu' intr-o parte! si altele in aceiasi cheie (de indemn la actiune! :D) cred ca sunt cele mai raspandite si cel mai indragite de soferii din MD.

altele sunt insa ceva mai pozitive, si ar tine locul saluturilor: O, noroc, Jora! tat normal?! sau Noroc, fetita! vezi ce masina am eu?! (ca doar asta pot arata)


claxonul mai poate inlocui si calificativele pe care le utilizam oricum, dar care nu ies (uneori) din spatiul mijlocului de transport - Mare idiot!!!! Toromacule! si altele, ajustate pentru ambele sexe...

cine spune ca poporul acesta nu este creativ? sa iasa in strada sa se convinga. si sa invete 'melodia claxonului' moldav.

Hai, Moldova, la scuipat seminte!

le sugerez reporterilor (dar si promotorilor Hai, Moldova!) sa mearga in weekend in parcuri sa vada cum se pastreaza ceea ce s-a obtinut printr-un exercitiu in masa de salubrizare a parcurilor, lacurilor si rauletilor. o minune nu alta.

mijlociu sau mare (ca aia micuti nu prea au aceste deprinderi dezvoltate), tanar sau mai batranel, barbat sau femeie, separat sau in grupuri mici, dar se pare bine organizate, se scuipa seminte la greu! ai putea zice ca sunt antrenamente pentru un campionat national de scuipare a semintelor. iar indicatorii de performanta ar fi cat mai mult, si cat mai departe! si ce romantic e sa vezi cupluri iesite la plimbare scuipand in pereche! mai mare dragul sa te uiti la ei!

interesant, cat o sa tine curatenia obtinuta daca nu se lucreaza la atitudinea si comportamentele oamenilor... (in special ca vine vremea frigaruilor in parcuri si paduri)

trist.

Moldova - casa de nebuni

raman uimit de tendinta omului de a generaliza si de a prezinta anumite evenimente/fapte atat de superficial. am ramas stupefiat de titlul utilizat ieri de JurnalTv in timp ce prezenta deschiderea Centrului de Sanatate Mintala - Mai multi moldoveni nebuni! (http://jurnaltv.md/#mai-multi-moldoveni-nebuni-245478) un titlu foarte inocent. si extrem de incurajator.

se stie prea bine ca in RM ideea de a merge si a discuta cu un psiholog nu este atat de acceptata. nu avem o traditie/practica in acest sens, la care se mai adauga si frica de a merge la un psiholog pentru a nu fi catalogat drept... nebun! nu toti reusesc sa faca diferenta dintre psiholog si psihiatru, iar asta afecteaza si comportamentul persoanelor, uneori in detrimentul sanatatii mintale ale acestora.

si la astea se mai adauga si reportajul JurnalTv, care in loc sa aiba un mesaj daca nu de incurajare, cel putin unul neutru, alege un titlu stigmatizant, as spune eu. titlul moldoveni nebuni + stire despre centru de sanatate mintala => omul care se adreseaza unui centru de sanatate mintala este nebun.

in loc sa stimulam comportamentul omului de a cere asistenta unui profesionist, stigmatizam si ii inhibam acest comportament. nu renunt la ideea ca mass media, pe langa tendinta sa de a prezinta 'subiecte (cu titluri) socante,' are si o responsabilitate morala de a contribui si la educarea populatiei, la diminuarea/provocarea stereotipurilor si promovarea tolerantei. daca ar avea astfel de viziuni mai multi reprezentanti media, probabil ca am trai intr-un mediu mult mai prietenos si mai sigur. pentru noi toti.

sanatate!

limbaj, comunicare si cunoastere

am avut o relevatie acum cateva luni, cand discutam cu parintii mei, ca o schimbare in limbajul cotidian al generatiei mele a dus si la o schimbare in cunoastere. cunoasterea varstei persoanelor care ne inconjoara. stiam de ani de zile ca parintii mei si rudele mai invarsta, pana si bunicile mele, cunosteau mai bine decat mine varsta rudelor si a cunostintelor noastre. Mai bine decat mine, persoana tanara cu o memorie proaspata, cu o minte capabila sa absoarba necontenit informatii noi. este adevarat si faptul ca avem o memorie mult mai selectiva stazi, cand din multitudinea informatiilor care ne bombardeaza trebuie sa selectam, sa alegem ceea ce este important si util pentru noi. si avem tot felul de chestii unde ne putem nota pentru a nu ne supra-incarca creierasul. totusi...

eu, si cei din generatia mea, cel putin cei care ma inconjoara, tindem sa intrebam oamenii ce varsta au referindu-ne la anii impliniti la momentul intrabarii. buneii si paritnii mei intrebau insa din ce an este persoana! simplu. acelasi scop - de a afla varsta persoanei, dar strategii diferite utilizate! eu intreb direct care e varsta, buneii mei intreabau din ce an este persoana. cativa ani mai tarziu, cand vreau sa imi dau seama ce varsta are o anumita persoana, incerc sa imi aduc aminte cati ani in urma avea sa zicem 23, atunci cand o intrebasem despre anii de viata. foarte dificil as zice eu, daca au trecut 4-7 ani sau mai mult... sunt nevoit sa imi aduc aminte de elemente care mi-ar sugera anul exact cand am aflat despre varsta persoanei date, ca sa fac exercitiile de matematica si sa stiu ce varsta are acum. mai simplu ar fi probabil sa intreb de cineva care stie sigur! :) pentru cei mai in varsta insa este mult mai simplu. faci diferenta dintre anul in care esti cu anul nasterii si... voila! 

o simpla schimbare in felul in care adresez intrebarile pentru a afla varsta persoanei s-a adeverit a fi in defavoarea mea. mi-e greu sa afirm ca stiu cu certitudine varsta la macar un sfert din persoanele cu care comunic, desi ii intrebasem sau auzisem la un anumit moment dat ce varsta aveau. mai degraba incerc sa fac slalom printre elemnete care m-ar duce in directia dezirabila (cand a absolvit liceul sau facultatea; cu cine a invatat in clasa etc.). uite asa.

e atat de greu sa scoti gandurile din cap atunci cand esti obosit. cand te simti lipsit de energie si tot ce vrei sa faci este sa fugi sus pe un varf de munte, sau departe pe o insula nepopulata... unde sa iti poti aduna in liniste fiecare gand si sa il lasi sa iasa fara a fi cenzurat. de nu ar fi si vizele astea...