sarbatorile de iarna

se apropie sarbatorile de iarna. probabil una dintre cele mai frumoase si magice perioade ale anului. si copii, si adulti, cu totii suntem in asteptarea unor minuni... unii asteapta sa sa primeasca cadoul mult ravnit, altii sa-si revada parintii, rudele sau iubitii, altii sa isi ia mult asteptata vacanta.

sunt si din astia, probabil, pentru care aceste zile de iarna sunt si cele mai deranjante. pentru cei singuri, fara iubit sau iubita alaturi, fara sot /sotie, pentru cei departe de familie, pentru cei cu prieteni putini cu care ar putea sa petreaca aceste zile de sarbatoare la sfarsit/inceput de an. cat de greu trebuie sa iti fie sa te trezesti in ajun de sarbatori singur cuc. cand din frageda copilarie, pentru cei mai multi din noi, aceste zile erau cele mai asteptate, cele mai dorite.

era momentul cand toata familia se aduna sa impodobeasca bradul, se pregateau bucate speciale, iti primeai cadoul de craciun/an nou si dulciurile, citricile mult asteptate. suntem obisnuiti de-a lungul anilor cu povestea sarbatorilor de iarna, sa fim alaturi persoanele dragi, cu prietenii, langa parintii care ne mangaie si ne re-povestesc atat de placutele aminitiri din copilaria lor, dar si a noastra. este perioada cand ne simtim bine, ca intr-o poveste, cand nu ne este frica sa ne dezarmam si sa devenim neputinciosi. caci suntem aproape de cei pe care ii iubim si langa care ne simtim bine si in siguranta. se creaza o dependenta care ne controleaza atat de mult, incat daca avem un an cand suntem departe de toate astea, ne simtit atat de aiurea, parasiti, neputinciosi, uitati... ce facem in aceasta situatie?! ce facem oare cu si de aceste sarbatori de iarna mult ravnite? ce fac aceste perioade din noi si din viata noastra? ce mai ramane oare din farmecul sarbatorilor de iarna?