eu nu strivesc corola de minuni a lumii

am fost intrebat aseara daca prin tendinta mea de a cunoaste si a explica lucrurile nu distrug misterele din aceasta lume. a fost o intrebare neasteptata (pentru cineva care are bagheta lui HP acasa :)), dar probabil asta imi este imaginea - cineva care cauta explicatii, legaturi cauzale dintre lucruri, cineva care vrea sa vada, simta, sa guste din necunoscut. adevarat. sunt atras de necunoscut. acesta sperie dar si inspira! si vreau sa ma pot apropia cat mai mult de necunoscut, de mister. cred in mistere. sunt o multime. sunt peste tot in jurul nostru, doar ca noi nu le vedem fiind ocupati cu alte prostii de rutina. dar cred si faptul ca aceasta cunoastere a mea nu vine sa distruga misterul. conteaza abordarea pe care o are cel care cauta raspunsuri la intrebari. vrei sa elimini/distrugi misterul, sau vrei sa il intelegi mai bine. ai o atitudine agresiva in cunoastere, sau una pozitiva, rabdatoare si intelegatoare. ai o viziune ingusta sau iti lasi mintea deschisa si alerta la ce e nou.

cat de banal ar suna, fiecare lucru este un mister, daca vrei sa vezi misterul din acest lucru. punctul de plecare este intentia. sa vrei sa vezi dincolo de ce se vede. sa te opresti asupra lucrului. sa iti oferi timp sa il cunosti mai bine. dar sa fii consitent de faptul ca niciodata nu il vei putea cunoaste pana la capat. este la fel cu marul pe care il ai pe masa in fata ta. stii ca este mar, ii vezi culoarea, ii poti aprecia marimea, insa nu vezi ce este de partea cealalta a marului. mergi sa vezi ce este de partea cealalta, dar acum nu mai stii ce se intampla cu el in partea pe care crezi ca o cunosti deja. dar stim noi ce este inauntrul lui?! sau credem ca stim?!

nu cred ca vreau sa cunosc pentru a distruge misterul. vreau sa cunosc pentru a musca din mister, pentru a-l intelege, pentru a sti ca pot descoperi oricand elemente noi ale 'obiectului' examinat, caci nu am reusit niciodata sa il cunosc pana la capat. gandirea deschisa si acceptarea faptului ca oricand poti afla ceva nou pastreaza misterul 'lucrurilor examinate', chiar daca cineva ar putea afirma ca deja cunosti suficient de multe despre acestea. exemplul maestrilor de arte martiale este extrem de relevant in acest sens. chiar daca practica si exerseaza aceleasi exercitii ani,zeci de ani la rand, zi de zi, de cateva ori pe zi, de fiecare data acestia descopera aspecte noi, pe care nu le-au experimentat si nu le-au observat/inteles pana atunci, si efortul de perfectionare este unul continuu. nu cunosc pentru a distruge misterul, ci pentru a-l intelege.

geniu

sunt un geniu. putini stiu asta. eu insa o stiu prea bine. am 'primit' deja cateva confirmari. confirmari venite pe neasteptate, neinvitate, necerute... venite noaptea, cand te astepti cel mai putin, cand constientul este dezarmat sa poata nega si sa poata activa la timp mecanismele de aparare. am visat. am visat repetat ca am creat o capodopera. versurile imi erau atat de vii in minte. inspiratia era atat de puternica incat imi simteam inima batand puternic in extaz. le citeam si reciteam. le cantam. erau perfecte! erau speciale! simple si atat de puternice. eram un geniu!

ceva imi spunea sa ma intind, dormind cum eram, sa iau o foaie de hartie si sa scriu totul. dar pe noptiera puteai gasi orice, numai nu o foaie de hartie si un creion cu care sa o poti murdari...

ochii s-au deschis, si cu cat mai multa lumina vedeau ochii, cu atat mai putine versuri imi ramaneau in minte. pana au disparut toate, la fel cum au venit. geniul a ramas in noapte. dormind.

versurile ma prefera dormind.

Miercuri

Miercuri este, în mod tradițional, a treia zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de marți și joi. [Wikipedia] Pentru acest blog, însă, Miercuri este ziua unu. Ziua creării. Ziua de naştere.

Să răsune muzica, dară!!!!