reporter in direct

mama cu inima de piatra! asa a fost etichetata aseara la stirile jurnaltv fata de 16 ani care a nascut si a incercat sa scape de prunc. simplu de tot. fara dubii, fara ezitari, fara emotii. fara a examina cum a ajuns fata, copil si ea fiind, sa procedeze in acest fel, si fara a constientiza potentialele consecinte ale unui astfel de mesaj.

suntem buni in a critica pe altii, in a judeca, fara a intra prea mult in detalii si fara a ne intreba despre consecinte asupra persoanei 'judecate', asupra celor din anturajul acesteia sau asupra societatii in general. caci e usor. nu necesita prea mare efort si nu solicita mult timp. or, consecintele unor asftel de comportamente pot fi devastatoare, cu atat mai mult daca lucrul dat se intampla la TV.

inteleg ca audienta este importanta, dar scuza oare scopul mijloacele? pentru nimeni nu a fost important sa afle cum a ajuns fata respectiva in situatia data, de ce a tinut sa ascunda sarcina de la rude si colegi, de ce a riscat cu viata proprie nascand de una singura intr-un WC, si de ce a incercat sa scape de prunc... pentru mine este clar ca asta ar face o persoana speriata, infricata, disperata, dar, se pare, nu toti vad aceiasi perspectiva.

nimeni nu se intreaba de ce scoala nu a inzestrat acest copil, si multi altii, cu cunostinte si deprinderi adecvate pentru a preveni o sarcina timpurie; de ce copiii nu au relatii deschise si de incredere cu parintii; de ce fetei i-a fost frica sa discute cu parintii din lispa sigurantei ca acestia o vor intelege si sustine; de ce parintii nu stiu cum sa discute chestii legate de sexualitate cu copiii lor; de ce fata nu a cerut ajutor rudelor si prietenilor din frica de a fi judecata si condamnata; de ce nu a decis sa pastreze copilul si sa isi continue linistita studiile, sa mearga in comunitatea ei fara frica de a fi blamata de rude si vecini.

ce facem noi prin intermediul unor astfel de stiri, este sa consolidam si mai mult intoleranta, sa intarim o atitudine negativa fata de aceasta copila si la scoala, si acasa, astfel incat sa fie respinsa de toti si sa isi invete lectia. ca doar asta vrem, nu?! vad media ca un mijloc nu doar de a informa, dar si de a educa populatia, prin deschiderea unor noi orizonturi, prin cultivarea tolerantei si aprecierea diversitatii. de ce oare unele media nu se vad asa?!

jurnaltv solicita telespectatorilor sa fie reporteri in direct, si sa le expedieze inregistrari video si imagini care ar putea fi o stire. in cazul dat, fac trimitere la link... http://jurnaltv.md/#a-incercat-sa-si-omoare-pruncul-206369

eu zic!

eu zic ca oamenii sunt neputinciosi, inculti, naivi si nu isi pot decide singuri soarta. ei nu stiu ce e bine pentru ei si copii lor, chiar daca cred asta, si eu, si noi cu totii, trebuie sa le spunem ce si cum. zic sa interzicem nu numai cartile de educatie sexuala, destinate parintilor, sa invete si ei cum sa raspunda la intrebarile acestora care incep sa apara pe la 3 anisori (va mai aduceti si voi aminte, din copilaria voastra, cand va era interesant sa stiti de unde ati aparut, sau ce are marioara sau ionel in chilotei. si vi se spunea ca v-a adus barza. straniu: pe mine barza, da copilul vecunului a fost nascut!), dar si multe alte chestii care pot dauna vietii si sanatatii acestei populatii deosebite. caci oamenii nostri sunt sunt capabili sa ia decizii in mod independent. nu au de unde sarmanii, si de ce sa ii lasam prada zilei de maine?! trebuie sa le spunem azi ce si cum sa faca, si cel mai important ce sa nu faca.


zic sa scoatem de pe posturile TV emisiunile care vorbesc/povestesc despre diferite carti. caci supra-incarcam creierasii oamenilor, si cum sarmanii vor trai ei dupa asta? cum sa mai munceasca linistiti si sa produce pentru aceasta tara daca incep sa isi puna prea multe intrebari?! sa le dam cat mai multe dansuri pentru tine, si 'sapuniere' si 'boievice'. asta le va cultiva sensibilitatea la slogane populiste, dar si duritatea deopotriva.


zic sa scoatem din circulatie cutitele adevarate. sa lasam doar astea din plastic, dar si ele tocite bine. caci daca isi taie cineva din greseala un degetel, sau chiar mai rau atenteaza la viata cuiva?! sunt extrem de periculoase, si copiii, crescand zi de zi cu cutite in casa, si-ar putea dezvolta dexteritatea in manuirea acestora si ar putea creste niste adevarati criminali. [interesant, cum vor taia oamenii porcii de craciun cu cutite din plastic?!... ei, asta e o alta problema. cred ca un cutit se poate de pastrat la guvern, si functionarul sa isi faca un plan national de actiuni si sa mearga pe la case si sa ajute la sacrificarea controlata a animalelor]

zic sa interzicem chibriturile si brichetele! ne ardem tara! sa eliminam sarea si zaharul din magazine, caci pot dauna grav sanatatii daca sunt utilizate in exces. si oamenii nostri doar nu stiu limita. trebuiesc ajutati sa o gaseasca! zic sa interzicem ziarele. e taiere aiurea de copaci, si oricum, in afara de ultima pagina, nu prea sunt interesante pentru oamenii nostri.

zic sa interzicem si sexul (tifu, ce a iesim din acest capucean). sa ne inmultim prin intermediul unui duh. ca doar au mai fost precedente din astea, si stim ca este posibil!

voi ce ziceti?

sarbatorile de iarna

se apropie sarbatorile de iarna. probabil una dintre cele mai frumoase si magice perioade ale anului. si copii, si adulti, cu totii suntem in asteptarea unor minuni... unii asteapta sa sa primeasca cadoul mult ravnit, altii sa-si revada parintii, rudele sau iubitii, altii sa isi ia mult asteptata vacanta.

sunt si din astia, probabil, pentru care aceste zile de iarna sunt si cele mai deranjante. pentru cei singuri, fara iubit sau iubita alaturi, fara sot /sotie, pentru cei departe de familie, pentru cei cu prieteni putini cu care ar putea sa petreaca aceste zile de sarbatoare la sfarsit/inceput de an. cat de greu trebuie sa iti fie sa te trezesti in ajun de sarbatori singur cuc. cand din frageda copilarie, pentru cei mai multi din noi, aceste zile erau cele mai asteptate, cele mai dorite.

era momentul cand toata familia se aduna sa impodobeasca bradul, se pregateau bucate speciale, iti primeai cadoul de craciun/an nou si dulciurile, citricile mult asteptate. suntem obisnuiti de-a lungul anilor cu povestea sarbatorilor de iarna, sa fim alaturi persoanele dragi, cu prietenii, langa parintii care ne mangaie si ne re-povestesc atat de placutele aminitiri din copilaria lor, dar si a noastra. este perioada cand ne simtim bine, ca intr-o poveste, cand nu ne este frica sa ne dezarmam si sa devenim neputinciosi. caci suntem aproape de cei pe care ii iubim si langa care ne simtim bine si in siguranta. se creaza o dependenta care ne controleaza atat de mult, incat daca avem un an cand suntem departe de toate astea, ne simtit atat de aiurea, parasiti, neputinciosi, uitati... ce facem in aceasta situatie?! ce facem oare cu si de aceste sarbatori de iarna mult ravnite? ce fac aceste perioade din noi si din viata noastra? ce mai ramane oare din farmecul sarbatorilor de iarna?

suspans

e o zi inerta. nimic nu misca (nu ma refer aici la menajeria din viata politica a tarii noastre, unde 'actorii-cheie' sunt atat de plini de sine ca se misca cu atata aroganta eleganta ca serialele mexicane ar avea multe de invatat de la ei). natura a decis sa isi ia azi liber. vantul nu se mai oboseste sa miste crengile copacilor. totul e nemiscat.

miscarea este viata. astazi nu am avut chef sa fiu viu. astazi nu am avut chef sa ma ridic din pat. nu am avut chef sa misc nici o parte a corpului meu mai mult decat este strict necesar (sa nu intram in detalii). am avut chef sa fiu asemenea copacului din fata casei mele care si-a luat astazi o pauza sa mediteze, sa se odihneasca, sa ramana somnoros si pe timp de zi.

interesant: cati indivizi din specia umana au observat  astazi suspansul de afara?! sau ne-am obisnuit sa observam lucrurile din jurul nostru doar atunci cand ne afecteaza direct, si de obicei in sens negativ - ne ploua in cap, sau in gat, daca nu avem din asta, vantul ne rupe umbrelele sau ne zburleste coafura de 50-650 lei, ne cade o creanga peste masina lustruita si lasa o zgaraitura... cat de selectiva ne este atentia totusi... dar despre asta alta data.

arta si amatorii

de ceva ani am o idee de a crea un asa numit 'club de arta'. nimic nou. dar si nimic existent la moment, sau cel putin despre care sa stiu eu. un spatiu in care libertatea si creativitatea sa fie rege si regina. un spatiu unde cei prezenti sa se simta liberi sa discute despre cartile citite, sa recite poeziiile visate, sa interpreteze piesele nascute cu atata truda, sa se contopeasca cu dansul negandit venit de undeva din interior...

ce bine s-ar potrivi pentru asa ceva spatiul din aceste imagini video (vezi mai jos). pana atunci insa, vom cauta alternative. salonul de acasa va fi suficient de incapator pentru un grup micut care sa inceapa transpunerea acestor vise in realitate. cand avem prima intalnire?!

decembre

miercuri. prima zi de iarna. prima zi a primei luni de iarna. prima zi a ultimei luni din an. zapada a asteptat aceasta zi. sa ne lumineze ochii si sufletele. sa imbodobeasca pomul de craciun cu plapuma sa alba. sa nu inghete jucariile si luminitele de pe el.

vreau o iarna alba. o iarna luminoasa. una care sa te idemne sa te bucuri de vinul proaspat fiert cu aroma de scortisoara sau portocala, de cartea de pe noptiera care a ramas necitita, de prietenii pe care nu i-ai vazut de tocmai cateva ore sau zile (e o problema ce urmeaza a fi rezolvata cat de curand posibil).

vreau o iarna deosebita, asa cum este in fiecare an, dar pe care nu reusesc sa o cunosc.
o iarna fara singuratate...

singur, fara incetare

hoinaresc prin infinit

ursa mica pare mare

soarele... atat de mic

luna pare fara viata

glasul tau il pierd in vant

ochii tai fierbinti ma-ngheata

ma topeste al tau gand

lipsa ta ma-nnebuneste

imi doresc al tau sarut

dimineata ma gaseste

fara tine... singur sunt

eu nu strivesc corola de minuni a lumii

am fost intrebat aseara daca prin tendinta mea de a cunoaste si a explica lucrurile nu distrug misterele din aceasta lume. a fost o intrebare neasteptata (pentru cineva care are bagheta lui HP acasa :)), dar probabil asta imi este imaginea - cineva care cauta explicatii, legaturi cauzale dintre lucruri, cineva care vrea sa vada, simta, sa guste din necunoscut. adevarat. sunt atras de necunoscut. acesta sperie dar si inspira! si vreau sa ma pot apropia cat mai mult de necunoscut, de mister. cred in mistere. sunt o multime. sunt peste tot in jurul nostru, doar ca noi nu le vedem fiind ocupati cu alte prostii de rutina. dar cred si faptul ca aceasta cunoastere a mea nu vine sa distruga misterul. conteaza abordarea pe care o are cel care cauta raspunsuri la intrebari. vrei sa elimini/distrugi misterul, sau vrei sa il intelegi mai bine. ai o atitudine agresiva in cunoastere, sau una pozitiva, rabdatoare si intelegatoare. ai o viziune ingusta sau iti lasi mintea deschisa si alerta la ce e nou.

cat de banal ar suna, fiecare lucru este un mister, daca vrei sa vezi misterul din acest lucru. punctul de plecare este intentia. sa vrei sa vezi dincolo de ce se vede. sa te opresti asupra lucrului. sa iti oferi timp sa il cunosti mai bine. dar sa fii consitent de faptul ca niciodata nu il vei putea cunoaste pana la capat. este la fel cu marul pe care il ai pe masa in fata ta. stii ca este mar, ii vezi culoarea, ii poti aprecia marimea, insa nu vezi ce este de partea cealalta a marului. mergi sa vezi ce este de partea cealalta, dar acum nu mai stii ce se intampla cu el in partea pe care crezi ca o cunosti deja. dar stim noi ce este inauntrul lui?! sau credem ca stim?!

nu cred ca vreau sa cunosc pentru a distruge misterul. vreau sa cunosc pentru a musca din mister, pentru a-l intelege, pentru a sti ca pot descoperi oricand elemente noi ale 'obiectului' examinat, caci nu am reusit niciodata sa il cunosc pana la capat. gandirea deschisa si acceptarea faptului ca oricand poti afla ceva nou pastreaza misterul 'lucrurilor examinate', chiar daca cineva ar putea afirma ca deja cunosti suficient de multe despre acestea. exemplul maestrilor de arte martiale este extrem de relevant in acest sens. chiar daca practica si exerseaza aceleasi exercitii ani,zeci de ani la rand, zi de zi, de cateva ori pe zi, de fiecare data acestia descopera aspecte noi, pe care nu le-au experimentat si nu le-au observat/inteles pana atunci, si efortul de perfectionare este unul continuu. nu cunosc pentru a distruge misterul, ci pentru a-l intelege.

geniu

sunt un geniu. putini stiu asta. eu insa o stiu prea bine. am 'primit' deja cateva confirmari. confirmari venite pe neasteptate, neinvitate, necerute... venite noaptea, cand te astepti cel mai putin, cand constientul este dezarmat sa poata nega si sa poata activa la timp mecanismele de aparare. am visat. am visat repetat ca am creat o capodopera. versurile imi erau atat de vii in minte. inspiratia era atat de puternica incat imi simteam inima batand puternic in extaz. le citeam si reciteam. le cantam. erau perfecte! erau speciale! simple si atat de puternice. eram un geniu!

ceva imi spunea sa ma intind, dormind cum eram, sa iau o foaie de hartie si sa scriu totul. dar pe noptiera puteai gasi orice, numai nu o foaie de hartie si un creion cu care sa o poti murdari...

ochii s-au deschis, si cu cat mai multa lumina vedeau ochii, cu atat mai putine versuri imi ramaneau in minte. pana au disparut toate, la fel cum au venit. geniul a ramas in noapte. dormind.

versurile ma prefera dormind.

Miercuri

Miercuri este, în mod tradițional, a treia zi a săptămânii (pentru țările în care săptămâna începe lunea), care cade între zilele de marți și joi. [Wikipedia] Pentru acest blog, însă, Miercuri este ziua unu. Ziua creării. Ziua de naştere.

Să răsune muzica, dară!!!!