aripi umede. incerci sa le scuturi, dar sunt prea tare imbibate cu apa realitatii ca sa iti poti lua zborul. incerci sa diluezi apa cu alcool, sa vezi daca acesta poate usca penele ude. dar acestea raman la fel de umede. stai lipit pamantului, desi privirea iti este indreptata undeva departe, spre infinitul orizilntului, unde curcubeul isi are inceputul, iar gandul sfarsitul.

esti legat de pamant. de acest negru intunecat care te inghite in fiecare zi tot mai mult.

un fum... un fum te poate ridica? da. primul o face. celelalte insa sunt seci. nu mai au aceiasi putere. te ridici undeva inre cer si pamant, dar totusi mai aproape de cel din urma. se pare ca urmeaza sa mai stai aici o vreme.

Claxonul - mijloc de exprimare!

e straniu cum 'asociatia soferilor' din RM inca nu a venit cu o initiativa de amendament pt Regulamentul circulatiei rutiere, la aspectul ce tine de claxonare. claxonul, in tara mea, a devenit mai mult decat un mijloc de avertizare a participantilor la trafic, pentru a preveni un accident. este o forma de comunicare intre oamenii care au acces la un claxon si ceilalti.

du-te'n .... ...!; la o parte, ...!; misca-ti fundu' intr-o parte! si altele in aceiasi cheie (de indemn la actiune! :D) cred ca sunt cele mai raspandite si cel mai indragite de soferii din MD.

altele sunt insa ceva mai pozitive, si ar tine locul saluturilor: O, noroc, Jora! tat normal?! sau Noroc, fetita! vezi ce masina am eu?! (ca doar asta pot arata)


claxonul mai poate inlocui si calificativele pe care le utilizam oricum, dar care nu ies (uneori) din spatiul mijlocului de transport - Mare idiot!!!! Toromacule! si altele, ajustate pentru ambele sexe...

cine spune ca poporul acesta nu este creativ? sa iasa in strada sa se convinga. si sa invete 'melodia claxonului' moldav.

Hai, Moldova, la scuipat seminte!

le sugerez reporterilor (dar si promotorilor Hai, Moldova!) sa mearga in weekend in parcuri sa vada cum se pastreaza ceea ce s-a obtinut printr-un exercitiu in masa de salubrizare a parcurilor, lacurilor si rauletilor. o minune nu alta.

mijlociu sau mare (ca aia micuti nu prea au aceste deprinderi dezvoltate), tanar sau mai batranel, barbat sau femeie, separat sau in grupuri mici, dar se pare bine organizate, se scuipa seminte la greu! ai putea zice ca sunt antrenamente pentru un campionat national de scuipare a semintelor. iar indicatorii de performanta ar fi cat mai mult, si cat mai departe! si ce romantic e sa vezi cupluri iesite la plimbare scuipand in pereche! mai mare dragul sa te uiti la ei!

interesant, cat o sa tine curatenia obtinuta daca nu se lucreaza la atitudinea si comportamentele oamenilor... (in special ca vine vremea frigaruilor in parcuri si paduri)

trist.

Moldova - casa de nebuni

raman uimit de tendinta omului de a generaliza si de a prezinta anumite evenimente/fapte atat de superficial. am ramas stupefiat de titlul utilizat ieri de JurnalTv in timp ce prezenta deschiderea Centrului de Sanatate Mintala - Mai multi moldoveni nebuni! (http://jurnaltv.md/#mai-multi-moldoveni-nebuni-245478) un titlu foarte inocent. si extrem de incurajator.

se stie prea bine ca in RM ideea de a merge si a discuta cu un psiholog nu este atat de acceptata. nu avem o traditie/practica in acest sens, la care se mai adauga si frica de a merge la un psiholog pentru a nu fi catalogat drept... nebun! nu toti reusesc sa faca diferenta dintre psiholog si psihiatru, iar asta afecteaza si comportamentul persoanelor, uneori in detrimentul sanatatii mintale ale acestora.

si la astea se mai adauga si reportajul JurnalTv, care in loc sa aiba un mesaj daca nu de incurajare, cel putin unul neutru, alege un titlu stigmatizant, as spune eu. titlul moldoveni nebuni + stire despre centru de sanatate mintala => omul care se adreseaza unui centru de sanatate mintala este nebun.

in loc sa stimulam comportamentul omului de a cere asistenta unui profesionist, stigmatizam si ii inhibam acest comportament. nu renunt la ideea ca mass media, pe langa tendinta sa de a prezinta 'subiecte (cu titluri) socante,' are si o responsabilitate morala de a contribui si la educarea populatiei, la diminuarea/provocarea stereotipurilor si promovarea tolerantei. daca ar avea astfel de viziuni mai multi reprezentanti media, probabil ca am trai intr-un mediu mult mai prietenos si mai sigur. pentru noi toti.

sanatate!

limbaj, comunicare si cunoastere

am avut o relevatie acum cateva luni, cand discutam cu parintii mei, ca o schimbare in limbajul cotidian al generatiei mele a dus si la o schimbare in cunoastere. cunoasterea varstei persoanelor care ne inconjoara. stiam de ani de zile ca parintii mei si rudele mai invarsta, pana si bunicile mele, cunosteau mai bine decat mine varsta rudelor si a cunostintelor noastre. Mai bine decat mine, persoana tanara cu o memorie proaspata, cu o minte capabila sa absoarba necontenit informatii noi. este adevarat si faptul ca avem o memorie mult mai selectiva stazi, cand din multitudinea informatiilor care ne bombardeaza trebuie sa selectam, sa alegem ceea ce este important si util pentru noi. si avem tot felul de chestii unde ne putem nota pentru a nu ne supra-incarca creierasul. totusi...

eu, si cei din generatia mea, cel putin cei care ma inconjoara, tindem sa intrebam oamenii ce varsta au referindu-ne la anii impliniti la momentul intrabarii. buneii si paritnii mei intrebau insa din ce an este persoana! simplu. acelasi scop - de a afla varsta persoanei, dar strategii diferite utilizate! eu intreb direct care e varsta, buneii mei intreabau din ce an este persoana. cativa ani mai tarziu, cand vreau sa imi dau seama ce varsta are o anumita persoana, incerc sa imi aduc aminte cati ani in urma avea sa zicem 23, atunci cand o intrebasem despre anii de viata. foarte dificil as zice eu, daca au trecut 4-7 ani sau mai mult... sunt nevoit sa imi aduc aminte de elemente care mi-ar sugera anul exact cand am aflat despre varsta persoanei date, ca sa fac exercitiile de matematica si sa stiu ce varsta are acum. mai simplu ar fi probabil sa intreb de cineva care stie sigur! :) pentru cei mai in varsta insa este mult mai simplu. faci diferenta dintre anul in care esti cu anul nasterii si... voila! 

o simpla schimbare in felul in care adresez intrebarile pentru a afla varsta persoanei s-a adeverit a fi in defavoarea mea. mi-e greu sa afirm ca stiu cu certitudine varsta la macar un sfert din persoanele cu care comunic, desi ii intrebasem sau auzisem la un anumit moment dat ce varsta aveau. mai degraba incerc sa fac slalom printre elemnete care m-ar duce in directia dezirabila (cand a absolvit liceul sau facultatea; cu cine a invatat in clasa etc.). uite asa.

e atat de greu sa scoti gandurile din cap atunci cand esti obosit. cand te simti lipsit de energie si tot ce vrei sa faci este sa fugi sus pe un varf de munte, sau departe pe o insula nepopulata... unde sa iti poti aduna in liniste fiecare gand si sa il lasi sa iasa fara a fi cenzurat. de nu ar fi si vizele astea...

reporter in direct

mama cu inima de piatra! asa a fost etichetata aseara la stirile jurnaltv fata de 16 ani care a nascut si a incercat sa scape de prunc. simplu de tot. fara dubii, fara ezitari, fara emotii. fara a examina cum a ajuns fata, copil si ea fiind, sa procedeze in acest fel, si fara a constientiza potentialele consecinte ale unui astfel de mesaj.

suntem buni in a critica pe altii, in a judeca, fara a intra prea mult in detalii si fara a ne intreba despre consecinte asupra persoanei 'judecate', asupra celor din anturajul acesteia sau asupra societatii in general. caci e usor. nu necesita prea mare efort si nu solicita mult timp. or, consecintele unor asftel de comportamente pot fi devastatoare, cu atat mai mult daca lucrul dat se intampla la TV.

inteleg ca audienta este importanta, dar scuza oare scopul mijloacele? pentru nimeni nu a fost important sa afle cum a ajuns fata respectiva in situatia data, de ce a tinut sa ascunda sarcina de la rude si colegi, de ce a riscat cu viata proprie nascand de una singura intr-un WC, si de ce a incercat sa scape de prunc... pentru mine este clar ca asta ar face o persoana speriata, infricata, disperata, dar, se pare, nu toti vad aceiasi perspectiva.

nimeni nu se intreaba de ce scoala nu a inzestrat acest copil, si multi altii, cu cunostinte si deprinderi adecvate pentru a preveni o sarcina timpurie; de ce copiii nu au relatii deschise si de incredere cu parintii; de ce fetei i-a fost frica sa discute cu parintii din lispa sigurantei ca acestia o vor intelege si sustine; de ce parintii nu stiu cum sa discute chestii legate de sexualitate cu copiii lor; de ce fata nu a cerut ajutor rudelor si prietenilor din frica de a fi judecata si condamnata; de ce nu a decis sa pastreze copilul si sa isi continue linistita studiile, sa mearga in comunitatea ei fara frica de a fi blamata de rude si vecini.

ce facem noi prin intermediul unor astfel de stiri, este sa consolidam si mai mult intoleranta, sa intarim o atitudine negativa fata de aceasta copila si la scoala, si acasa, astfel incat sa fie respinsa de toti si sa isi invete lectia. ca doar asta vrem, nu?! vad media ca un mijloc nu doar de a informa, dar si de a educa populatia, prin deschiderea unor noi orizonturi, prin cultivarea tolerantei si aprecierea diversitatii. de ce oare unele media nu se vad asa?!

jurnaltv solicita telespectatorilor sa fie reporteri in direct, si sa le expedieze inregistrari video si imagini care ar putea fi o stire. in cazul dat, fac trimitere la link... http://jurnaltv.md/#a-incercat-sa-si-omoare-pruncul-206369